Diade, triade… Poezia contrastelor în finanțe

.

de Radu MĂRINCEAN, Consultant financiar ATU Consulting

Financiar vs. Economic

Există o oarecare poezie în simplitatea aritmetică a economiei neoclasice atunci când ne arată că piețele economice sunt similare cu cele financiare și că toate prețurile sunt determinate în urma jocului rațional al dorințelor contrastante ale vânzătorilor de a vinde cât mai scump și cumpărătorilor de cumpăra cât mai ieftin. Oferta crește mai rapid decât cererea și avem prețuri mai mici sau invers și va trebui să scoatem mai mulți bani din buzunar. Prețul reflectă valoarea reală, obiectivă a produsului sau serviciului și aceste piețe tind mereu spre echilibru. Pare incredibil, dar există universități pentru așa ceva...

Intrarea pe o piață „economică” presupune astfel participanți aflați de părți diferite ale baricadei din punctul de vedere al interesului urmărit, iar rezultatul tranzacției generate de către aceștia este unul măsurabil, cu un grad redus de incertitudine, ceea ce face ca procesul de luare a deciziei (de a vinde sau a cumpăra) să fie preponderent rațional, acest comportament economic fiind mediat în principal de către neocortex. Atunci când tranzacționăm bunuri sau servicii cu valoare de utilitate clară pentru noi, vizitând piața de legume sau un mall pentru o pereche de pantofi, avem o idee destul de clară despre valoarea acestora pentru noi, chiar dacă un zâmbet blond la tejghea poate perturba puțin anumite grupe de populație din acest serios proces de decizie.

Ce câștigi când înveți să pierzi. Evoluția lui „Nu te supăra, frate!”

.

de Andrei ARONEȚ [guest post]

Am început să vorbesc târziu și de atunci nu m-am mai oprit. Pe la 4-5 ani, când mergeam în vreun loc de joacă, mă uitam cu maxim dezinteres la tobogane sau hinți, găseam o distinsă babă și mă întindeam la povești. Nu, nu îmi aduc aminte despre ce, dar știu că ai mei nu erau deloc fericiți că ăla micu' nu se joacă cu alți copii. Probabil din teama de a pierde vreun joc, am pierdut o mulțime de experiențe specifice vârstei.

Cu acest „a pierde" am avut dintotdeauna o mare problemă încă de pe vremea când pe la noi nu exista Monopoly și ne jucam „Nu te supăra, frate!"; un joc cu titlu profetic, fiindcă asta mi-a fost întotdeauna cel mai greu să fac. Privind acum în urmă, e ușor să descopăr ocazii marcate, în principal, de frica unui eventual eșec.

A pierde, a câștiga, a continua - trei elemente esențiale ale vietii

.

de Răzvan PRODESCU [guest post]

Sometimes you win, sometimes you learn.
John Maxwell

La începutul anului, când Gabi Hum mi-a propus să scriu un articol și mi-am ales luna octombrie și tema aferentă acesteia, nici nu bănuiam cum avea să arate acest an pentru mine. Fără a intra în detalii, pot să spun că este/a fost, de departe, cel mai prost din viața mea. Atunci nu știam ce va urma, am ales tema pentru că îmi părea foarte ofertantă triada „a pierde – a câștiga – a continua”. Mă regăseam în această triadă pentru că am fost de părere toată viața că nu poți câștiga dacă nu pierzi ceva - că nu există câștig fără pierdere și pierdere fără câștig.

Anul trecut am făcut cu ATU, împreună cu 14 oameni din echipa mea, cursul de Consilier pentru Dezoltare Personală și nici nu știam cât de mult mă va ajuta pentru a trece cu bine peste încercările foarte mari din acest an. Acolo, am învățat Positum, am râs la început de temele de genul „găsește positum în frigiditate".

Curajul de a fi creativ

.

de Ligia CREMENE [guest post]

A trăi creativ înseamnă a trăi curajos. Curajul de a te exprima în forme nestandard, curajul de a explora, de a te arăta aşa cum eşti, de a fi vulnerabil, uneori confuz, de a nu fi înţeles, de a fi contestat, bârfit, curajul de a continua, de a asculta şi de a exprima ce doar unii înţeleg; curajul de a greşi şi de a o lua de la capăt, de a transforma, de a schimba, curajul de a străluci. Privită prin această prismă, creativitatea este o formă de rezilienţă.

Originea latină a cuvântului curaj este cor, inimă. În forma iniţială a cuvântului, curaj înseamnă să arăţi ce ai în inimă. Ce îndemn vulnerabilizator şi, totodată, ce înălţător!

Ridicăm în slăvi creativitatea, o căutăm peste tot, însă arareori o recunoaştem. Creativitatea, atât de râvnită și de elogiată, ne sperie adesea când se manifestă, la noi sau la alţii, pentru că aduce cu sine haos și incertitudine. E nevoie de curaj, claritate și asumare pentru a-ți trăi creativitatea. Si, de ce nu, de voioşie.

Note despre curaj, vitejie, anduranță

.

de Zoltán PÁL [guest post]

Curajul se naște în momentul deciziei de a ieși din tipar, de a ieși din zona de confort a unei relații, a unei situații. Curajul înseamnă pași în incert, înseamnă pământ necunoscut, înseamnă o stare de nesiguranță antrenată de o voință tare de a schimba, de a ajunge într-un alt punct sau o stare diferită.

Curajul este energia, carburantul acelor pași în necunoscut și își are sursa în voința de a schimba în bine, în adevărat, o stare sau relație. Curajul se hrănește din crezul în simțurile și gândurile proprii. Curajul nu se cumpără, nu se planifică, nu se împrumută. El se naște din limpezirea gândurilor, din armonia dintre trup și suflet, din acceptarea propriului set de valori și din voința de a te face acceptat și de ceilalți. Curajul se naște din dialogul cu oglinda.

Pune-ți inima la treabă... cu Pasiune și Curaj

.

de Sergiu TAMAȘ, trainer ATU Consulting

Put you heart @work!

Pentru mine, Curajul înseamnă să îmi pun inima la treabă. Că sunt pe banda de alergare, că sunt pe bicicletă ori pe terenul de squash, că sunt în relație cu persoana iubită sau la un training ori într-o ședință de coaching, să am curaj înseamnă, categoric, să îmi pun inima la treabă. Cu tărie, cu caracter, cu sârguință și, mai ales, cu conștiința faptului că inima aceea nu bate de una singură.

Ea bate dacă îi dau suficient oxigen, deci aș face bine să-mi deschid în mod regulat gura. Bate dacă îi ofer o muză pentru care să bată. Bate mai tare dacă mă dau pe marele tobogan al vieții fără să mă-ntreb la fiecare minut dacă va durea când ajung jos sau dacă mă voi răni pe drum.

A pluti, a plonja, a zbura - o abordare tehnico-metaforică

.

de Cristian MANDU [guest post]

A pluti... O frunză care plutește în vânt. A pluti, în aer, e un zbor necontrolat. Mai precis, un zbor controlat de altcineva. A pluti înseamnă să nu controlezi direcția, să nu știi unde ajungi, nu știi cât, cum și când. Balonul cu aer cald care plutește în aerul mai rece, este dus în voia vântului doar aparent. Un pilot de balon fie se ancorează cu o sfoară de un punct fix la sol, fie analizează direcția și intensitatea vântului la diferite altitudini, speculând efectul Coriolis, datorită căruia vântul se „sucește" previzibil cu cât te apropii de pământ, căpătând astfel control asupra traiectoriei balonului. Dacă un balon se lasă „plutit" prea mult, riscă să aterizeze prin păduri, lacuri sau alte locuri nepotrivite, recuperarea balonului devenind o adevărată aventură. „A pluti" „la liber" poate fi o experiență interesantă, un exercițiu de încredere oarbă sau o adevărată nebunie, în funcție de perspectivă.

„A pluti pe aripile muzicii"... ceva deosebit... Mi se pare incorect să spui că melomanii plutesc pe aripile muzicii - în momentul în care ei decid la ce concert să meargă și ce repertoriu să asculte. La fel și pentru muzicienii care aleg ce să interpreteze, când, cum, unde și de ce. Aceștia controlează prea multe elemente pentru a se putea folosi corect verbul „a pluti", chiar și în sens metaforic.

Având aripi, îţi poţi depăşi limitele

.

de Meda GHERMAN, trainer ATU Consulting

Odată ce ai încercat zborul, vei păși întotdeauna pe pământ
cu ochii ridicați spre cer, acolo unde ai fost, și vei dori mereu să te întorci.

Leonardo da Vinci

Uneori viața are grijă de noi mai mult decât ne imaginăm. Chiar dacă ni se pare că suntem pe „linia de plutire", într-un aşa zis echilibru, la un moment dat ceva se întâmplă şi ne izbim cu putere de pământ. Acest lucru ne face să fim atenţi la noi, ne dă de înțeles că ceva nu este în acord cu ființa noastră. Cred că atunci este un moment bun să învățăm să fim sinceri cu noi înşine, să exprimăm ceea ce este adevărat în noi, să înţelegem că și nevoile proprii contează. Atunci cred că ne putem asculta ca să ne luăm în serios propriile dorinţe și să ne reluăm zborul apoi, din nou, poate spre alte zări.

Ca să zburăm este nevoie de curaj pentru că implică o desprindere din lumea materială, de ceea ce este obișnuit, cunoscut. Zborul înseamnă aspiraţie către altceva. Arată deschiderea spre nou, curiozitate, dorința de a influența în mod pozitiv evenimentele exterioare. Ne aduce spectaculozitate, bogăţie de senzaţii inedite, timpul parcă stă în loc...

Povestea merge mai departe – despre cum ne facem prieteni

.

de Gabriela HUM, Director executiv ATU Consulting

Nu orice repetiție are întotdeauna un sens.
Când rândunelele se întorc primăvara, nu ele o fac să revină.

Aristotel

În articolele anterioare din seria Povestea merge mai departe, spuneam că, plecând de la modul în care am fost crescuți ca și copii, ne putem uita la câteva dimensiuni relaționale:

  • relația cu noi înșine și cu copiii noștri
  • relația noastră de cuplu
  • modul în care ne facem prieteni, respectiv
  • relația noastra cu viața și cu propriile scopuri
Vă invităm cu drag să vă abonați la Newsletterul nostru! Cel mult de două ori pe lună vă vom trimite articole, resurse și informații utile pentru dezvoltarea personală și profesională.
Please wait

Copyright © 2013 - 2015 ATU Consulting