„A învăța = a experimenta” - Ionuț MANGU

.

[Însemnări despre viață și învățare] 

Pentru ediția din decembrie a mini-interviului în avem ca invitat pe Ionuț MANGU. Ionuț este unul din cei cinci membri ai Trupei Punct ROM în care activează ca vocalist și chitarist. Alături de el, îi regăsim pe Ioan ONIȘOR, Roxana ZĂPÂRȚAN, Răzvan KRIVACH și Andrei MUNTEAN și împreună au nouă premii câștigate la diverse festivaluri de muzică. Genul lor este Acoustic, Folk, Indie Folk cu influențe din alte genuri și reprezintă una dintre cele mai bune trupe de entertainment muzical acustic. Vă invităm să descoperim împreună câteva obiceiuri de învățare ale unui muzician și să aflăm care a fost parcursul profesional al lui Ionuț MANGU!

 

1. Cum ai descrie altora cu ce te ocupi și care e pe scurt povestea alegerii profesiei pe care o practici în prezent?

Ionut Mangu1

Ionuț MANGU: Activitatea mi-o desfășor în domeniul muzical-artistic, iar pasiunea pentru muzică am descoperit-o foarte devreme, în anii grădiniței când îngânam cu mare plăcere cântece de-ale lui Tudor Gheorghe, Irina Loghin sau Michael Jackson. Știu, apropierera acestora poate nu e cea mai fericită, dar la vremea aceea eu nu aveam noțiunea de genuri muzicale și reacționam doar la ce îmi crea plăcere. După o perioadă în care am renunțat de două ori la un parcurs muzical, în beneficiul formării mele ca „om al muncii”, în 2009 am făcut un scurt bilanț al felului în care mă făcea să mă simt activitatea pe care o desfășuram și, după ce am încercat să-mi răspund de câteva ori la întrebarea: „Unde te vezi peste X ani?”, am decis să renunț la postul de inginer în Industria Lemnului. Probabil a contat și faptul că în 2008 mi s-a reaprins pasiunea pentru muzică, având după o pauză de mai bine de 10 ani, un nou contact cu scena. De atunci mi-a fost foarte clar în suflet că, odată descoperită pasiunea ce arde în interiorul tău, ești obligat față de tine însuți să-i oferi toată energia și să urmezi cu toată deschiderea oportunitățile ce nu vor întârzia să apară, dându-ți o șansă reală la fericire, la mulțumire, la împăcare cu tine însuți.

Despre ascultarea activă - Auzim, dar ascultăm?

.

de Cosmina CÂMPEAN, Consultant Junior

„Cei mai mulți dintre noi credem, sincer, că suntem buni ascultători. În consecință, foarte puțini credem că este nevoie să dezvoltăm abilitatea de a asculta. De fapt, a asculta cu adevărat e ceva ce foarte puțini reușim, și asta nu pentru că e foarte greu, ci pentru că nu avem antrenament în a asculta eficient. Dacă e să punem asta în cifre, ne folosim această capacitate cam la 25% din potențial (Scott William, Wright University).” - Așa începeam atelierul despre ascultare activă din ultima întâlnire Luni de poveste din această toamnă. 

Definiția mea preferată a ascultării conștiente este aceea conform căreia ascultarea este jumatatea lipsă din comunicare. Fără să ne dorim să epuizăm subiectul, ne-am uitat împreună la ce este și ce aduce ascultarea activă, ce ne oprește să ascultăm cu adevărat și ce putem face să fim buni ascultători. Pentru a ne asuma mai ușor ideile, le-am generat împreună cu participanții la atelier. Acesta este și unul din beneficiile ascultării - lași spațiu celorlalți să vină cu propuneri, pe care le acceptă mai ușor decât dacă ar veni din exterior.

„A învăța înseamnă a accepta faptul că nu știi” - Liana POP

.

[Însemnări despre viață și învățare] 

În mini-interviul lunii, Liana POP ne înveselește cu povestea pe care ne-o spune în legătură cu învățarea prin cuvinte alese cu grijă. Ne povestește despre cum a ajuns să fie dăscăliță și cum a învățat ea din experiență. Vă invităm să urmăriți acest parcurs al pasiunii devenite meserie și, pe final, ce sfaturi ne oferă Liana.

Mara, elevă în clasa Lianei, ne oferă o descriere care surprinde foarte bine felul în care doamna învățătoare a ales să își practice meseria:

„Mie îmi place de Doamna învățătoare deoarece Doamna învățătoare mi-a înscris o pictură la un concurs internațional din Iași și am luat premiul I, uneori facem activități distractive și mergem în excursii super cool!”

 

1. Cum ai descrie altora cu ce te ocupi și care e pe scurt povestea alegerii profesiei pe care o practici în prezent?

Liana POP 1

Liana POP: Mie îmi place să spun că sunt dăscăliță. Când folosesc acest termen pentru descrierea profesiei mele, oamenii se miră și mă privesc lung. Cred că termenul acesta ține de amintirea unei profesii privită cândva cu sfințenie, și de mine, și de ceilalți oameni implicați în educație, și toți suntem implicați în educație: copii, părinți, bunici, adulți fără copii, familiști, nefamiliști, absolut toți oamenii.

Feedback și asertivitate în momente dificile

.

de Ana PASCARU, Trainer

Doi copii, o fetiță și un băiețel, călătoresc cu trenul, fiind deportați spre Auschwitz. Ea, sora mai mare, îngândurată, privește lung, dincolo de oameni, haine, gânduri și înăbușeala din vagonul fără ferestre. Când, deodată, observă că fratelui ei, ce stătea ghemuit, lângă ea, îi lipsește un pantof.
- De câte ori ți-am spus să ai grijă de lucrurile tale și să te aduni odată? Unde ți-e celălalt pantof și ce ai facut cu el?
Băiețelul, cu chipul obosit și ochii căzuți, nu avu putere sa spună nimic. Bâigui ceva neinteligibil și apoi se așternu iarăși vuietul de șine care te goleau pe dinăuntru.
Au trecut anii și fetița a ieșit din lagăr, cu un strop de speranță. Însă nu și-a mai revăzut niciodată fratele.

M-a inspirat extraordinar discursul lui Benjamin Zander, despre Puterea de tranformare a muzicii clasice, care ne transformă pe noi și tranformă și relațiile noastre, în final. Zander dă glas unui gând pe care îl am și eu mereu… că nu ar trebui sa rostim vreodată cuvinte care nu ar putea sta demn, drept ultimele noastre cuvinte către cineva.

Din culisele managementului schimbării

.

de Paula OPREA, Trainer & Consultant

Cea de a doua seară petrecută la Cărtureşti în cadrul evenimentului Luni de poveste a fost dedicată managementului schimbării. Am vorbit despre caracteristicile şi curba schimbării, despre cum delimităm ceea ce este real în trăirile noastre de ceea ce este doar teamă şi/sau îndoială şi cum acţionăm în raport cu noi înşine şi cu alţii astfel încât să facem faţă cu brio schimbării.

Diagram - The Process of Transition - John Fisher

Pentru că „nimic din ceea ce facem nu poate schimba trecutul, dar tot ceea ce facem poate schimba viitorul” e important ca în momentul în care ne întâlnim cu o schimbare să ştim cum să o gestionăm şi să putem trece de la teama de schimbare, la acceptarea acesteia.

Următoarele rânduri sunt menite să vă introducă în culisele managementului schimbării şi, sperăm noi, să vă trezească interesul pentru această temă atât de actuală şi atent dezbătută de către omeni de ştiinţă, antreprenori şi consultanţi în management organizațional. De multe ori nu ne place felul în care se petrec lucrurile, dar considerăm că ştim cum să le controlăm tocmai pentru că ne-am obişnuit cu ele. E bine de ştiut însă că, şi atunci când apare o schimbare, creierul nostru se comportă previzibil, creând răspunsuri cu privire la informaţiile noi, nefăcând diferenţa între schimbările pozitive şi cele negative şi reacţionând multi-dimensional (cu emoţii, trări şi comportamente). Totuşi, schimbarea poate fi din anumite puncte de vedere imprevizibilă, pentru că nu ştim exact care va fi timpul de răspuns la schimbare şi nici intensitatea răspunsului.

Inteligența emoțională la (locul de) muncă

.

de Gabriela HUM, director executiv ATU Consulting

Vedem lumea așa cum ne simțim – așa am început prima seară de Luni de poveste ...la Cărturești, în 2 octombrie 2017. O seară în care am vorbit despre emoții și inteligența emoțională, ne-am îmbogățit vocabularul emoțional, am discutat despre strategii eficiente și mai puțin eficiente de gestionare a emoțiilor, am destrămat câteva mituri legate de ce înseamnă aceste strategii și ne-am uitat la care sunt caracteristicile unei organizații inteligente emoțional.

„Mi-am construit cariera în jurul noțiunii de învățare” - Mihai AȘCHILIAN

.

[Însemnări despre viață și învățare] 

Continuăm cu drag seria mini-interviurilor și ne bucurăm să învățăm câte un pic din diferite domenii de activitate și să înțelegem cum învață alții. De această dată, Dr. Mihai AȘCHILIAN ne răspunde întrebărilor legate de învățare din perspectiva unui chirurg plastician. Mihai este pasionat de chirurgia plastică și reconstructivă și, prin tot ceea ce face, se străduiește să redea pacienților săi încrederea în forțele proprii.

 

1. Cum ai descrie altora cu ce te ocupi și care e pe scurt povestea alegerii profesiei pe care o practici în prezent?

Mihai Aschilian 1

Mihai AȘCHILIAN: Sunt chirurg plastician sau omul care atunci când privește o persoană nu vede defecte fizice, ci doar foarte mult potențial, având șansa de a schimba fizicul oamenilor astfel încât acesta să se apropie mai mult de ceea ce își doresc. M-am specializat în chirurgie plastică și reparatorie în urma Rezidențiatului pe care l-am urmat în Franța. A fost o perioadă în care mi-am confirmat pasiunea pentru această latură a chirurgiei, dar în care am primit și confirmarea externă, din partea unora dintre cei mai buni specialiști din Europa, că am ceea ce e nevoie pentru a deveni un profesionist în domeniu: îndemânare, un simț estetic bine dezvoltat, capacitatea de a anticipa și multă atenție la detalii. Toate sunt vitale în chirurgia plastică.

Despre cum să ne trăim timpul cu sens

.

de Ioana MUREȘAN și Gabriela HUM

De câte ori nu auzim expresii de genul „nu am timp”, „nu știu când o să le fac pe toate” sau „nu mă încadrez până la termenul limită”? Le auzim la cei din jurul nostru sau conștientizăm că fiecare din noi ne-am confruntat cu situații în care am fost autorii acestui gen de expresii. Ne întâlnim cu situații în care este necesar să ne gestionăm și prioritizăm timpul atât la locul de muncă, cât și în rolurile din viața de zi cu zi – de părinte, partener, fiu/fiică, prieten și așa mai departe. Aceste roluri multiple își dispută în permanență ierarhia în viața noastră necesitând a fi prioritizate. Steven Covey în cartea „Managementul Timpului sau Cum Ne Stabilim Prioritățile” recomandă, pentru un management al timpului eficient, stabilirea unei viziuni asupra propriei vieți și prioritizarea lucrurilor importante, care ne dau sens.

”A învăța” își schimbă înțelesul odată cu nivelul nostru de maturitate - Raluca LEFTICARIU

.

[Însemnări despre viață și învățare] 

Raluca LEFTICARIU ne-a scris de la 10.000 de kilometri distanță, mai exact din Bali, acolo unde a ales să se stabilească în urmă cu jumătate de an. Deși e departe de țară, lucrează remote pentru o companie IT din Cluj. Mutarea în Bali a fost visul ei și a reușit, cu curaj, să și-l împlinească.

 

1. Cum ai descrie altora cu ce te ocupi și care e pe scurt povestea alegerii profesiei pe care o practici în prezent?

Raluca Lefticariu1

Raluca LEFTICARIU: Profesia mea este avocatura. Alegerea ei, de fapt, alegerea facultății, am făcut-o ca mulți absolvenți de liceu, fără să am o reprezentare a ceea ce înseamnă în realitate facultatea respectivă și opțiunile profesionale ulterioare. De aceea, povestea pe care aș vrea să o împărtășesc nu este despre cum mi-am ales profesia, ci despre cum am reinventat-o și adaptat-o ca să devină o profesie pe care o practic cu plăcere. O să încerc să sintetizez în câteva rânduri experiențele care m-au format în cei aproximativ opt ani în care am profesat în domeniul juridic. Cred că am făcut două alegeri inspirate care au determinat pozitiv traiectoria mea profesională, în așa fel încât azi practic avocatura într-un stil care mi se potrivește, în care dau randament și muncesc cu plăcere.

Vă invităm cu drag să vă abonați la Newsletterul nostru! Cel mult de două ori pe lună vă vom trimite articole, resurse și informații utile pentru dezvoltarea personală și profesională.
Please wait

Copyright © 2013 - 2015 ATU Consulting